O lumânare pentru pantalonașii mulați.

Să le fie țărâna ușoară!*

Probabil că ați observat și voi că încep să se ducă draguții de ei, Atât au avut zile. Ușor, ușor, mai pleacă o generație.

Mi-am pus de atătea ori întrebarea...ce fel de vedere au oamenii aștia...sau unde sunt oglinzile? (probabil că le-au luat prințesele lor ...dar vorbim și despre ele curând)

Oricum ai lua această perioadă, nu cred că există ceva pozitiv în acest trend.

Nu vorbim despre modă, nu despre asta este vorba aici ci despre lipsa de simț al penibilului și deformarea frumuseții și despre normalizarea urâtului.

Spre deosebire de perioada colantilor luciosi negri care imitau pielea naturlă, unde lucrurile stăteau total diferit - orice femeie arăta mai bine în ei, aici este total diferit, la polul opus chiar - niciun barbat nu arată mai bine cu acești pantalonași.

Așa că sa ne bucurăm, zic eu, că am trecut de o etapa umbrită în evoluția bărbatului, care, prin intermediul acestor colănței, s-a apropiat și mai tare de o imagine feminină deformată, fără să își explică de ce. Poate că nu mai aveau loc de atâtea femei independente care săreau la bătaie cănd intrai primul în sensul giratoriu, indiferent din ce parte, sau poate erau in cutarea energiei feminine și nu au gasit-o...încă ma mai găndesc.

Următoarea perioada umbrită, pe care o resimțim din plin, este era poșetuțelor "bărbătești" cu grad de utilitate 0,3/100. Sunt printre noi!

Oare ce față ar fi făcut bărbatul din reclama de la Marlboro de acum 20 de ani, văzând un gup de baieței cu pantalonași și poșetuțe vorbind cu "da viața mea" între ei?

Cred că și calul lui se răscolește în mormânt.

Am impartășit din bucuria mea cu voi.

SUS INIMILE

*Expresie folosită intenționat, mai ales că pantalonașii aveau "stăpâni" cu rădăcini puternice preponderent în mediul rural.